Dragoș Miron:

Copacii scutură, liniştea murmură,
Lumina picură, lacrimi, noaptea mă tulbură.
Privirea îmi pâlpâie, luna mă mângâie,
Următoarea bătaie a inimii întârzie.
O fată tristă, cu gesturi de actriţă,
Nu-mi dau seama dacă joacă rolul sau e beată criţă,
Nefumătoare, fumează doar de fiţă.
Da' ochii o trădează, o privire grav deschisă,
Prea deschisă, da' poate-i prea decisă.
Da' poate-i muzica ce mi se arată ca fiinţă,
O carte cu o pagină desprinsă.
M-am decis să o ating şi explodează lavă încinsă,
M-am decis că un alt băiat te mişcă.
Ai încercat greşit, ştiai că un golan te pişcă,
Da te riscă, şi partea foarte tristă,
E că la provocat durere am fost cap de listă.

Kaira:

Când toată lumea doarme,
Doar eu mă pierd în noapte,
Şi doar iubirea poate,
Să-mi aducă liniştea.

Dragoș Miron:

Şi-acum mi-e tare frică, şi asta chiar mă strică,
Aud alcoolul care 'Dragos', uite iar mă strigă.
O pisică neagră, ochii ca de sticlă,
E clar menită să mă facă praf de ţintă.
Da-mi otravă, fiindcă fac o licoare lirică,
Ce sper că mă vindecă de dependenţă psihică.
Poţi să mă loveşti că uite, mă faci să râd,
Nu mă cunoşti, e caz pierdut, ce sacrificii am făcut?
Nu înţeleg de ce m-aţi acuzat nedrept,
Nu-s înţepat în mâini, acum m-aţi înţepat în piept.
OK, am fost un nenorocit dependent,
Inteligent da' poate prea inconştient.
Şi poate prea sentimental,
Şi poate par un tip normal, dar sunt murdar, ce, nu ţi-e clar, sunt murdar..
Şi cerul mă priveşte, îmi vede faptele,
Du-te şi întreabă Tatăl, îmi ştie păcatele.

Kaira:

Când toată lumea doarme,
Doar eu mă pierd în noapte,
Şi doar iubirea poate,
Să-mi aducă liniştea.




© 2012-2019