Omu Gnom - Metehne

Am o oboseală psihică parcă de neclintit
Şi o durere de cap continuă cu care m-am obişnuit
Simt c-am înnebunit şi am speranţele-n matriţă
Azi nu a fost o zi aşa de buna pentru conştiinţă
Am un seif safe unde mă mai ascund din când in când
De unde-adun gând cu gând, rând cu rând
Vreau să râd curând
Şi totuşi sunt amuzat de-acest nimic
Când universul leagă aiurea lucrurile simţi cât eşti de mic
Am o inima dependentă de iubire, independentă de lume
Dependentă de muzică, independentă de sunet
Viaţa e o piesa complexă în creştere
Aş vrea să am instrumentele să pot să-i schimb instrumentele
Am un urlet pe care-l ţin închis şi-l sugrum,
Inutil ca un cadou drăguţ pierdut pe drum
Şi e un drum necirculat, vii să mă pierzi, crede-mă
Hai, fă-ţi curaj şi vezi ce dracu e cu mine, deschide-mă!
Am o imagine palidă în reflexia de la geam
Şi-o teamă că pot odată să nu mai am nici măcar ce am
Sunt un călător vechi, trebuie sa merg pan' la capăt
Am nevoie de-un "Totu' va fi bine! " ca de aer si apă
Am un sentiment plăcut pentru fiecare strop de rouă
Şi-un tupeu trecător ca Temeşan in '99
Sunt un filosof idiot cu paradoxul in sensuri
Linişteşte-mă, nu te lua după mine
Urmăreşte-mă!

"Ai înţeles anapoda ca întotdeauna,
Am vrut numai să spun că fiecare din noi are metehne,
Am vrut să înţelegi doar că mie-mi place muzïca"