Samurai :

Astăzi îmi scriu nemurirea pe o foaie
Peste care timpul şi-a lăsat amprenta galbenă
Astăzi la fel mi-e chipul
Nu mai sunt sigur de nimic, zi-mi experimental
Pierd liniştea din mine şi răbdarea, oare scriu în van?
Nu ştiu ce am, că astăzi nu mă recunosc
Ieri priveam marea de la geam, acum mă plimb prin militari pe jos
Sunt 30 de grade dar se simt ca 45 mă jur
În jungla de ciment e foc, torn berile pe gât şi înjur
N-am amintiri aici, doar frați care o ard ca lupii
Ne vedem, vânăm în haită si dispărem în suburbii
Suflet şi trup, zi-mi că nu mai simți nimic şi rupi
Iau versurile, le dau foc de-ar fi s-o iau de la început
De'as scrie altfel, asta-i piesa mea de vară
Tristețea e relativă, poate viața tre' să doară
Umblu desculț, țin acasă în dulap
O pereche de la Jordan, am dat pe ei vin şi un miliard
Uită-te sub capac, cică ai câştigat
Dar astăzi îți dăm noi o bere
Du-te să o iei din Arad
Ăstă nu-i parc, e un țarc pus între blocuri
Unde oameni cu-n carton de gât cer bani pentru mâncare, droguri
Copiii locului, aleargă printre ei, blesteama
Se înjură, unii urlă că cică i-au spart tableta
Astăzi văd totul neclar sau mai clar ca niciodată
Îmi bag hainele intr-o geantă, plec că îmi e dor de apă

Vreau să plec...
Vreau să plec şi tu nu mă laşi !

Samurai:

Vreau să plec în lumea mea şi tu nu mă laşi
Să mă duc acolo unde mă îndrumă paşii
Vreau să văd cât de lung e pământul
Şi să mă opresc acolo unde ajungi doar cu gândul

Underman :

Am două oglinzi, nu dau crezi niciuneia
Ca să-mi dau seama cine sunt, mai bine adu-o tu pe a 3-a
Pui de om, frânturi atomi în gălăgie
Pun texte pe hârtie să am la cer o poezie
Mintea mea geme, că vrea ceva mai mult
Pe semne că nu vede ce limitați suntem la pământ
Privesc în ochii încertitudinea
O cer cer'convins că îi supraevaluez magnitudinea
Că nici a ta formă nu-i perfectă, stă ovală
Incorect să trag orice greşeala, nicovală
Mă grăbesc, dar şti tu, nu-i grabă p-aici
Împotmolit în cioburi dinnvise mari, sparte d'ăştia mici
Pot să stau sa lupt, să mor cu ei de gât
Sau să mă ascund departe de lumină, sub pământ
Înfăşurat intr-o plapumă de stele
Prizonier din lupta universului cu ideile mele
Mi-e mai uşor să decupez fierea să o arunc peste zid
Sperând că poate loveşte în cap, vreun străin
Şi dispare cu ea şi nu se mai întoarce
Dar uite că revine, are ceva cu mine. Cred că mă place
Mă ridic sub umbrelă, ferit de frontul atmosferic
Prin care lumina răzbate orice tip de întuneric
Împovorat în ultima clipă, povara împotrivită
Sau poate nu caut cerul prin fereastra potrivită

Samurai:

Vreau să plec în lumea mea şi tu nu mă laşi
Să mă duc acolo unde mă îndrumă paşii
Vreau să văd cât de lung e pământul
Şi să mă opresc acolo unde ajungi doar cu gândul



© 2012-2019